Imaginați-vă următorul scenariu: zeci de roboți umanoizi, încălțați cu adidași de alergare, încearcă să parcurgă 21 de kilometri alături de oameni adevărați pe străzile Beijingului. Nu vorbim despre un film SF, ci despre primul semimaraton din lume dedicat roboților, o cursă care a stârnit nu doar curiozitate, ci și multe hohote de râs.
Evenimentul, desfășurat recent la Beijing, a fost o premieră mondială, adunând la start 21 de roboți umanoizi controlați de o echipă de operatori umani care au alergat cot la cot cu micii lor protejați. Spectacolul a fost mai degrabă unul comic decât competitiv: un robot a căzut încă de la linia de start, altuia i-a zburat capul pe traseu, iar unul s-a prăbușit complet, împrăștiindu-se în bucăți. Doar patru roboți au reușit să termine cursa în limita de patru ore, iar câștigătorul – Tiangong Ultra de la X Humanoid, cu o înălțime de 1,78 metri – a trecut linia de sosire după 2 ore și 40 de minute, de două ori mai lent decât primii alergători umani.
Ce a făcut diferența? Pe lângă faptul că roboții nu sunt încă pregătiți pentru performanțe atletice, organizatorii au permis schimbarea bateriilor și chiar a “corpului” robotului, dar cu penalizări de timp. De exemplu, Tiangong Ultra a “alergat” cu a treia baterie la final. Colegii săi de competiție au fost la fel de inediți: N2 de la Noetix Robotics, un robot inspirat din universul Gundam, robotul feminin Huan Huan și Little Giant, creația unor studenți chinezi, cu o înălțime de doar 76 cm. Majoritatea dintre ei, pentru un plus de aderență – sau poate doar pentru amuzament – purtau încălțăminte sport reală.
Fenomenul ridică discuții interesante atât din perspectiva tehnologică, cât și socială. De ce ar trebui să ne pese în România? Pentru că astfel de evenimente anunță o nouă eră în robotică, unde testarea limitelor nu se rezumă doar la laboratoare, ci iese la propriu în stradă și devine parte din viața noastră de zi cu zi. Dispozitivele autonome devin din ce în ce mai avansate, chiar dacă acum, din lipsă de echilibru (la propriu), sunt mai degrabă parteneri de joacă decât competitori sportivi veritabili.
Costurile dezvoltării unor astfel de roboți rămân, deocamdată, prohibitive – un robot umanoiz performant depășește 75.600 de lei, iar modelele specializate pentru cercetare sau industrie pot ajunge rapid la peste 189.000 de lei. Totuși, pe măsură ce competiția crește și tehnologia avansează, este posibil ca prețurile să scadă, iar roboții să devină o prezență mai comună și pe piața din România, nu doar în laboratoare sau la târguri de profil.
Ce concluzii putem trage? Chiar dacă până la “Maratonul de la București” cu roboți mai avem de așteptat, acest eveniment arată progresul accelerat al AI-ului și roboților umanoizi. Deocamdată sunt stângaci, au nevoie de “babysitter” umani și se împiedică la orice pietricică. Dar cu fiecare repetare, rezultatele vor fi tot mai bune. Cine știe, poate peste câțiva ani vom trimite roboți să ducă gunoiul, să culeagă fructele sau… să alerge pentru noi la maraton.
Pe lângă spectacolul inevitabil oferit de acești “maratoniști” metalici, cursa de la Beijing aduce în prim-plan importanța testării în condiții reale, nu doar simulate, acolo unde sunt puse la încercare nu doar algoritmii, ci mai ales rezistența și adaptabilitatea tehnologiei la surprizele lumii reale.
Întrebarea rămâne deschisă: ne pregătim peste câțiva ani să concurăm cu roboți nu doar în fabrici, ci și pe pistă? Din ceea ce am văzut la Beijing, încă nu trebuie să ne facem griji pentru podium. Însă așteptăm cu siguranță (și cu telefoanele pregătite pentru filmări amuzante) ediția viitoare!