Telefoanele mobile interzise în școli: Decizia Franței repornește dezbaterea și în România. Ar trebui să urmăm exemplul francez?

Franța a decis recent să adopte o măsură radicală privind utilizarea telefoanelor mobile în școli. Mai exact, elevii din gimnazii vor fi obligați, din septembrie, să-și lase telefoanele în dulapuri speciale sau în spații securizate pe durata întregului program școlar. Decizia vine după ce autoritățile franceze au derulat un experiment amplu timp de șase luni, cu peste 50.000 de elevi implicați, care au participat la un așa-numit “digital pause”, o pauză digitală în timpul cursurilor.

Măsura, potrivit ministrului francez al Educației, Élisabeth Borne, este esențială pentru sănătatea și succesul copiilor: “Într-o perioadă în care efectele nocive ale utilizării excesive a ecranelor devin tot mai evidente, decizia aceasta devine absolut necesară.” În paralel, un amplu raport comandat de președintele Emmanuel Macron și realizat de experți în neurologie și psihiatrie specializați în adicții recomandă interzicerea telefonului la elevii sub 13 ani, plus restrângerea accesului la rețele sociale pentru cei sub 18 ani.

Exemplul Franței aduce în discuție o întrebare importantă: Oare România ar trebui să adopte și ea o măsură asemănătoare?

Realitatea actuală din România ne arată că telefoanele au devenit omniprezente inclusiv în clase. Profesorii se plâng frecvent că elevii sunt distrași constant de notificările și tentațiile digitale, iar concentrarea acestora a scăzut semnificativ în ultimii ani. Pe de altă parte, numeroși părinți consideră smartphone-ul necesar: un instrument care permite copilului să mențină legătura cu familia sau să folosească aplicații utile în activitățile proprii.

Există deja în România câteva școli care aplică măsuri similare celei din Franța, dar la scară restrânsă. Eficiența lor nu este încă analizată profund și nici uniform implementată. Costurile nu sunt de neglijat nici ele – echiparea școlilor românești cu dulapuri speciale sau pungi securizate pentru depozitarea telefoanelor necesită un buget pe care multe instituții nu și-l permit încă. De exemplu, achiziționarea unor seifuri sau dulapuri specializate poate fi cu ușurință verificată și comparată prin platforme populare, cum ar fi eMAG, unde aceste produse sunt disponibile pentru cumpărare în România.

Studiile psihologilor și neurologilor arată clar că expunerea prelungită la telefon influențează negativ dezvoltarea capacității de concentrare a copiilor și adolescenților și poate cauza dependențe greu de controlat ulterior. Din acest punct de vedere, limitarea utilizării telefoanelor în școli pare o decizie logică și benefică.

Ce putem face?

Poate că România, prima dată, ar trebui să efectueze câteva programe-pilot similare celui făcut de francezi pentru a verifica impactul exact al unei astfel de măsuri la nivel local. În paralel, dialogul dintre părinți, profesori, experți în educație și psihologi ar trebui intensificat pentru stabilirea unor recomandări clare de bune practici.

De asemenea, sunt utile campaniile asociate de conștientizare și educație ca prim pas prin care elevii, părinții și dascălii să înțeleagă importanța unui echilibru sănătos între tehnologie și activitatea școlară.

Concluzionând, decizia Franței este una îndrăzneață, care a generat multe dezbateri la nivel european. În România, o astfel de reglementare ar întâmpina deocamdată multe provocări logistice și financiare. Cu toate acestea, importanța sănătății psihice și a dezvoltării unei atenții eficiente la vârste tinere ne obligă cel puțin să deschidem discuțiile și să explorăm cât mai serios limitarea utilizării telefoanelor în școlile românești.

Tu ce părere ai? Crezi că România ar trebui să urmeze exemplul Franței și să interzică telefoanele în clase sau consideri că nu este necesară uniformizarea măsurilor la nivel național?